Astăzi se marchează 134 de ani de la trecerea în neființă a celui mai renumit poet român. La data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, Mihai Eminescu și-a găsit sfârșitul în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Șuțu, situat pe strada Plantelor din București. Tristul eveniment s-a petrecut într-o cameră modestă, în care poetul purta un halat uzat, întins pe un pat metalic specific spitalului.
După dispariția prematură a marelui poet, medicii au descoperit în halatul lui Eminescu un mic caiet cu versuri. Se pare că în acest caiet erau înscrise ultimele poezii ale poetului, scrise în timpul șederii sale în sanatoriul pentru boli psihice, unde a fost internat în ultimul an de viață. Mai mult decât atât, există presupunerea că una dintre aceste poezii a fost scrisă chiar în ultima sa oră de viață.
Există multe întrebări legate de cauza morții lui Eminescu. Singura cauză oficială cunoscută a decesului este stopul cardio-respirator. La autopsie, halatul în care poetul a murit a fost luat de admiratorii săi. Într-unul dintre buzunarele acestuia se afla un caiet în care erau scrise ultimele sale poezii. Aceste poezii nu aveau titlu, erau necunoscute și nu au fost publicate timp îndelungat în volumele dedicate operei eminesciene.
Se pare că poeziile găsite în caiet au fost scrise în ultimele zile de viață ale poetului. Mai surprinzător, ultima dintre ele a fost înregistrată cu doar o oră înainte de moartea lui Eminescu. În versurile acestei poezii se resimte profund sentimentul apropiat al morții, suggerând că el era conștient că sfârșitul îi era iminent. Poeziile nu aveau titlu și au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu în revista "Fântâna Blanduziei".
Vezi versiune mobil