Premierul a promis Marii Britanii o „nouă epocă a optimismului”. Din dovezile primei sale săptămâni, ce este mai rău urmează să vină, explică jurnalista Polly Toynbee, pentru The Guardian, într-un articol de opinie.
Prima lui săptămână nu a mers deloc bine. S-a simțit de parcă a trecut foarte greu și a fost plină de evenimente, cu o grămadă de erori care prevestesc probleme în viitor: politica nu este o înțelegere a diagramelor de flux, ci o artă subtilă. Rishi Sunak este relativ începător și, se pare, că nu este sprinten în a învăța, notează The Guardian.
Prima sa mare gafă, făcută cu bună știință, a fost numirea lui Suella Braverman ca secretar de interne. La ce se putea gândi? Ea nu va aduce altceva în afară de necazuri. Angajamentul ei ferm de a reduce imigrația netă la „zeci de mii” evită realitatea: peste 270.000 de persoane au sosit până în martie 2022, în principal cu vize, în timp ce oamenii care sosesc cu bărci sunt puțini, dar – din cauza presei – sunt văzuți disproporționat. „Visele” ei cu privire la Rwanda și cruzimea de a înghesui oamenii în detenția mizerabilă de la centrul de procesare Manston au provocat haos politic.
Dar ea va fi plecată și va fi uitată în curând. Eroarea îngrozitoare a lui Sunak de a refuza să participe la Cop27 este un act mult mai grav de prostie politică și morală. Aroganța gratuită de a le spune lui Joe Biden și Emmanuel Macron că este ocupat, de parcă ei nu ar avea „probleme domestice stringente”, ignoră faptul că Sunak are mare nevoie de ei. El risipește bunăvoința reziduală a conducerii Cop26, singurul fragment care a mai rămas din reputația Regatului Unit, bătătorită de la Brexit de Boris Johnson și Liz Truss.
Interzicerea participării regelui la Cop27 pare stângace. Vestea conform căreia Sunak ar putea să facă o întoarcere spre Egipt, după ce a aflat că Johnson ar putea participa la eveniment, pare panicată. Dacă rămâne doar pentru o scurtă strângere de mână și un rânjet, și asta va jigni. Degradarea luptei împotriva crizei climatice și înlăturarea lui Alok Sharma din cabinet nu sunt doar rușinoase, ci și stângace din punct de vedere politic: el a fost avertizat că dreapta din Australia și-a pierdut puterea după ce nu a luat măsuri suficiente împotriva crizei climatice. În timp ce Sunak se opune eolianului pe uscat și vrea scutiri de taxe pentru explorarea petrolului, planul de prosperitate verde al laburiștilor și dorința Great British Energy de a investi în surse regenerabile se dovedesc populare.
Cu toate acestea, Sunak are un rezultat de sondaj așteptat pentru noul lider; după ce a atins 14%, partidul lui nu a avut unde să meargă decât în sus. Laburiștii au „scăzut” doar până la 44%, iar conservatorii au 28%, conform Opinium. Profesorul John Curtice nu își riscă reputația când spune că, din punct de vedere istoric, „orice guvern care prezidează o criză financiară nu supraviețuiește la urne”. Dar singurul grafic pe care Partidul Laburist îl urmărește cu cea mai mare anxietate este „de încredere pentru a conduce economia”, iar aici Opinium îi oferă lui Sunak un avantaj cu 33%, față de 29% cât au laburiștii. Vom vedea cât de mult supraviețuiesc conservatorii după calculul bugetar din 17 noiembrie.
Vezi versiune mobil