Calendar creștin-ortodox, 14 septembrie: astăzi cinstim Înălţarea Sfintei Cruci.
"Astăzi cinstim în mod deosebit iubirea nemărginită a lui Dumnezeu Tatăl pentru lumea pe care a zidit-o. Şi Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune că 'atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul său fiu l-a dat ca tot cel care crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică'. Cinstim, de asemenea, iubirea infinită, iubirea smerită a Mântuitorului Iisus Hristos care, de bunăvoie, se dă pe sine jertfă de mântuire pentru noi, pe noul altar al vieţii celei noi, care este sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului", a spus Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, conform Agerpres.
Înaltul ierarh ortodox a arătat că Mântuitorul se oferă jertfă de bunăvoie, pentru că aceasta a fost voinţa Tatălui.
"De aceea, când se roagă în Ghetsimani, cu sudori de sânge, Mântuitorul, deşi ca om se îngrozeşte de moarte, îi spune Tatălui 'dar să nu fie după voia mea, ci după voia ta'. Şi, mai departe, spune 'lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac am săvârşit-o'. Iată că astăzi, când cinstim Înălţarea Sfintei Cruci, cinstim şi această iubire a lui Dumnezeu Tatăl şi iubire Fiului, a Păstorului celui Bun, care îşi pune viaţa pentru oile sale de bunăvoie, aşa cum spune El într-o împrejurare: 'Nimeni nu-mi ia viaţa, ci eu de la mine însumi om dau. Puterea-mi am s-o dau şi puterea-mi să o iau înapoi", a subliniat Episcopul Varlaam Ploieşteanul.
Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci are în vedere două evenimente din istoria Bisericii. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către patriarhul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335. Cel de-al doilea moment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius.
Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306 - 337) trăia cu dorinţa de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul şi pentru aceasta a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena.
În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria "Iisus nazarineanul, regele iudeilor". Neştiind care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, au fost puse pe rând deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat viu.
Împărăteasa Elena, primind cu bucurie crucea pe care s-a răstignit Mântuitorul, i s-a închinat şi a sărutat-o, la fel a făcut şi toată suita împărătească. Dar mulţimile nu puteau să vadă şi să sărute Sfânta Cruce şi doreau ca cel puţin de departe s-o poată vedea. Atunci, Macarie, patriarhul Ierusalimului, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătând cinstita cruce mulţimii, iar ei au strigat: "Doamne miluieşte". Şi de atunci a început praznicul "înălţării cinstitei Cruci a Domnului".
Deasupra Sfântului Mormânt şi în apropierea locului unde a fost găsită Sfânta Cruce, Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa, Elena, au zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să îl vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a "Înălţării" sau "Arătării" Sfintei Cruci.
Cea de a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au luat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost recuperată şi adusă de însuşi împărat, care, la 14 septembrie 630, a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor.
În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat în toată Biserica de Răsărit.
În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687 - 701), care era antiohian de origine
Vezi versiune mobil