Noaptea de Sfântul Andrei (29-30 noiembrie) este adesea considerată echivalentul Halloween-ului românesc datorită numeroaselor tradiții și superstiții asociate acestei sărbători importante.
Sfântul Andrei, cunoscut și ca „Cel dintâi chemat”, este sărbătorit pe 30 noiembrie în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran și anglican. Numele său provine din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”. În Bucovina, este denumit „Andrei cap de iarnă”, marcând o perioadă în care granițele dintre lumea spirituală și cea pământească se estompează. Tradițiile populare susțin că în această noapte „umblă strigoii” – spirite ale morților care nu și-au găsit liniștea – și că aceștia pot aduce ghinioane, calamități sau boli.
Interdicții și superstiții de Sfântul Andrei:
Activitățile casnice sunt interzise. Spălatul, măturatul, prelucrarea lânii sau cusutul sunt evitate, pentru a preveni pagubele.Împrumuturile sunt interzise.
Oferirea sau primirea de obiecte cu împrumut poate atrage farmece sau ghinioane.
Certurile trebuie evitate. Este un moment prielnic pentru reconciliere; certurile pot aduce nefericire.
Somnul este de evitat. Cei care dorm în această zi riscă să se simtă amorțiți și lipsiți de energie tot anul.
Pieptănatul este interzis femeilor. Se consideră că pieptănatul atrage ghinioane pentru anul ce vine.
În noaptea de Sfântul Andrei, există obiceiul ca oamenii să aducă în casă crenguțe de vișin, pe care le pun în apă. Conform tradiției, dacă aceste crenguțe înfloresc până la Crăciun, anul următor va fi unul bogat. De asemenea, este obiceiul de a semăna grâu în vase mici, simbolizând belșugul. Un alt ritual implică 12 cepe, reprezentând cele 12 luni ale anului, care sunt lăsate în pod până la Crăciun. Cepele stricate prevestesc luni ploioase, iar cele încolțite sunt un semn de prosperitate.
Pentru fetele care vor să-și afle ursitul, tradiția spune că trebuie să pună busuioc sfințit sub pernă. Se crede că astfel, în vis, le va apărea chipul bărbatului destinat. În unele regiuni, există o altă practică: fata se așază goală între două oglinzi, ținând în mână o lumânare, pentru a vedea în reflexie imaginea ursitului.
Vezi versiune mobil