Şi peştilor le intră vietăţi mai mici în ochi. Chiar se pot zgâria de corali sau se lovesc de formaţiuni dure în adâncuri. Cum scapă de disconfort dacă nu au mâini? Răspunsul te va ului!
În timp ce analizau cu atenție mii de ore de videoclipuri care arată cum își desfășoară viața locuitorii oceanului, cercetătorii Christopher Thompson și Jessica Meeuwig au descoperit cum se scarpină peștii. Răspunsul este destul de neobișnuit: folosind rechini. Într-o nouă cercetare, publicată în PLOS One, cei doi oameni de știință au descoperit că peștii care trăiesc în oceanul deschis, cum ar fi tonul, folosesc rechinii pentru a se scărpina.
Scărpinatul poate elimina paraziții, pielea moartă și alți iritanți. Acești pești găzduiesc o gamă variată de paraziți, dar mediul lor le oferă puține opțiuni de îndepărtare a acestora. Cercetarea a înregistrat interacțiuni de scărpinare între mai multe specii de pești și rechini din Oceanele Pacific, Indian și Atlantic. S-a descoperit că peștii preferă să se scarpine de rechini, mai degrabă decât de alți pești. Mărimea a avut și ea o influență, peștii mai mici fiind mai puțin probabil să se scarpine de rechinii mai mari, probabil din cauza riscului de a fi mâncați.
Pielea de rechin e prevăzută cu structuri mici asemănătoare dinților numite denticuli dermici. Pielea rechinilor se simt precum șmirghelul (și în vremurile preindustriale era folosită în același scop), făcând-o o suprafață deosebit de potrivită pentru scărpinat, scrie The Conversation. Peştii care sunt în acvariu se ating, desigur, de obiectele de decor din interior, orice are suprafaţă poroasă sau chiar ascuţită.
S-a descoperit că peștii aveau tendința de a-și scărpina capul și părțile laterale mai mult decât alte părți ale corpului. Aici se găsesc multe dintre zonele cel mai puternic afectate de paraziți: ochii, nările, branhiile și sistemul de linii laterale de pe corpul unui pește. De asemenea, cercetătorii au descoperit că speciile de pești diferă în ceea ce privește modul în care se scarpină. Tonii sunt destul de ordonați, aliniindu-se în spatele rechinului și atingând pe rând coada. În schimb, somonul Hawaiian este de nestăpânit, formând un banc în jurul jumătății din spate a rechinului și repezindu-se pe rând să se lovească de corpul acestuia.
Îndepărtarea paraziților are beneficii clare, iar animalele mai curate au mai multe șanse să se reproducă și să-și transmită genele generației următoare. Acești pești sunt cei care beneficiază de pe urma scărpinării de rechini. Acest lucru ridică următoarea întrebare: ce s-ar întâmpla dacă numărul rechinilor ar deveni prea mic pentru ca peștii să-și mai găsească „instrumente” de scărpinat? Ar exista o pierdere netă de sănătate la acești pești? Aceasta este o întrebare importantă, având în vedere declinul rapid al populațiilor de rechini în oceanul global. Unele specii au scăzut cu până la 92% în largul coastei Queensland a Australiei. Declinul continuu al populațiilor de rechini ar putea avea efecte secundare prin pierderea unor relații precum cele descrise aici.
Vezi versiune mobil