Dolly Parton: Sunt o vedetă pentru toată lumea, mai puțin pentru mine

În calitate de vedetă de pe coperta ediției ianuarie/februarie a revistei Southern Living, într-un interviu publicat miercuri, 8 ianuarie, cântăreața piesei „9 to 5” vorbește despre faima pe care a obținut-o de-a lungul anilor.

„Cred că sunt o vedetă pentru toată lumea, mai puțin pentru mine,” a spus Parton, în vârstă de 78 de ani. „Întotdeauna mi-am dorit să fiu faimoasă, dar nimeni nu putea prevedea amploarea la care am ajuns. Uneori văd un perete plin de fotografii cu mine și mă întreb: ‘Cum s-a întâmplat asta?’ Este mai degrabă o bucurie decât o surpriză.”

Cariera cântăreței piesei „Jolene” a început să decoleze în 1967, când s-a alăturat emisiunii de varietăți muzicale The Porter Wagoner Show. Ea a înlocuit-o pe partenera lui Wagoner, Norma Jean, și a devenit imediat un succes în rândul publicului. În scurt timp, avea să devină chiar mai populară decât gazda emisiunii.

De atunci, Parton a devenit o cântăreață-compozitoare de succes, actriță și femeie de afaceri. A fost nominalizată de două ori la Premiile Oscar, a câștigat 10 Premii Grammy dintr-un total de 55 de nominalizări și chiar are propriul parc tematic, numit sugestiv Dollywood.

Nivelul de faimă al lui Parton a crescut constant de-a lungul anilor. A început deja căutarea unei actrițe care să o interpreteze pe Broadway într-un musical bazat pe cariera sa impresionantă, intitulat Dolly: An Original Musical. În altă parte a conversației cu Southern Living, actrița din Steel Magnolias a vorbit despre bucuria de a compune cântece. „Mereu am un cântec în minte și în suflet,” a spus ea.

Există momente în care se lasă atât de prinsă de procesul de creație încât își pierde șirul gândurilor. „Intru într-un dulap și mă întreb: ‘Ei bine, ce naiba căutam aici?’” a spus ea. „Nu există nimic care să mă facă mai fericită decât să scriu un cântec.”

În noiembrie, Parton a declarat pentru The Guardian care este cântecul de care este cel mai mândră. Deși a spus că este „mândră de toate,” un cântec country din 1971 iese în evidență pentru ea.

„Cred că cel mai personal pentru mine este micuțul Coat of Many Colors, pentru că vorbește despre mama mea, părinții mei și oferă o perspectivă asupra vieții mele. Abordează, de asemenea, teme precum bullying-ul, acceptarea și toate acestea.”