Duminica Tomii - strămoşii află că au fost Paştile când văd pe Apa Sâmbetei cojile de ouă înroşite

 'În Săptămâna Luminată se cântă toate stihirile Paştilor şi urmează Duminica Tomii, când Sfântul Apostol Toma aduce argument al Învierii Domnului Iisus Hristos prin faptul că L-a atins pe locul săgetat din coasta Mântuitorului Înviat şi a văzut urmele piroanelor din palmele crucificate.

Este argumentul care rămâne peste veacuri. În ziua aceasta se fac pomeniri pentru morţi. Lumea iese la cimitire, se duc ofrande, îi pomenesc pe cei plecaţi şi se spune că acele coji de ouă aruncate pe râu se duc pe Apa Sâmbetei şi le amintesc celor de dincolo că cei de pe Pământ au ţinut Paştile şi atunci le ţin şi ei. Calea Săptămânii Luminate este cea care duce de la pământeni la cei plecaţi. Aşa frumos zice tradiţia: atunci când cei care nu mai sunt printre noi văd cojile de ouă pe Apa Sâmbetei şi ştiu că cei de acasă au ţinut Paştile', a declarat, pentru Agerpres, protopopul de Timişoara, preot Zaharia Pereş. Pentru Paştile Mici (Paştile Blajinilor), femeile înroşesc ouă, fac drob de miel, cozonac şi pască, colaci şi colivă şi toate aceste bucate sunt aşezate pe ştergare curate pe morminte, preotul le sfinţeşte şi apoi le sunt împărţite nevoiaşilor.

O altă tradiţie spune că 'blajinii' sunt cei care nu au apucat să treacă marea atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi. Ei trăiesc în lumea de dincolo, dar păstrează legătura cu lumea noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt miloşi şi devotaţi lui Dumnezeu, dar nu ştiu când sunt Paştile. De aceea, femeile din satele din Banat aruncă pe ape curgătoare curate coji de ouă înroşite, ca să afle şi morţii că este Paşti, dar ei primesc vestea mai târziu, după Săptămâna Luminată, abia în Duminica Tomii. În alte sate din Banatul de munte, femeile caută irugi, cursuri curate de ape curgătoare, iar aici oul, colacul şi o lumânare aprinsă sunt aşezate în coşuleţe împletite din crengi uşoare de alun (joimăriţe) şi li se dă drumul pe apă pentru a ajunge la sufletele morţilor. Oamenii cred că prin aceste ofrande sufletele morţilor sunt eliberate de o parte din păcatele grele şi vor putea umbla în locurile în care vor dori.