Aurul este chimic inert, ceea ce înseamnă că nu va reacționa în niciun fel cu organismul și va fi excretat ca deșeu. Unica condiție este să fie vorba despre aur pur, de 24 de carate, deoarece aurul mai impur poate fi toxic din cauza conținutului său de metale.
De secole, omenirea a manifestat un interes profund pentru aur, căutând acele experiențe extravagante pe care le poate oferi acest prețios metal nobil, conform Food & Wine.
În zilele noastre, vedem o tendință de a consuma sushi sau fripturi cu foi de aur, eclere sau gogoși cu acoperire aurie, bomboane, șampanie și cocktail-uri decorate cu fulgi de aur.
Indiferent de forma sub care este mâncat acum metalul nobil, foițele de aur pur măcinate fin au fost consumate de secole, atât în patiseria europeană, cât și în ceaiul verde japonez.
Experții în nutriție afirmă că aurul nu are efecte dăunătoare asupra organismului uman, cu o singură condiție: să fie pur. Cu alte cuvinte, nu poți pur și simplu să mănânci, de exemplu, verigheta ta.
"Dacă vorbim despre aurul comestibil, acesta trebuie să aibă o puritate de 23-24 de carate. Nu este același tip de aur pe care îl găsești în bijuteriile tale, deoarece acela poate conține alte metale și poate fi toxic și periculos dacă este ingerat," explică dieteticiana Alexandra Oppenheimer.
Aurul folosit în context alimentar este cunoscut, cel puțin în Europa, sub denumirea de E-175, o etichetă stabilită de Administrația Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) atunci când metalul este folosit ca aditiv sau colorant în industria alimentară. Efectele și siguranța E-175 au fost evaluate pentru prima dată în 1975 și au fost recent reevaluate în 2016 de către EFSA.
Vezi versiune mobil