Fotbaliştii sunt mai predispuşi la demenţă. Un singur fotbalist din primul XI este mai protejat

Jucătorii de fotbal, cu excepţia portarilor, au de un secol un risc ridicat de a dezvolta o demenţă, în raport cu populaţia generală, conform unui amplu studiu suedez publicat vineri, informează AFP.

Experţii au estimat că studiul oferă "dovezi convingătoare" ale legăturii dintre cel mai popular sport din lume şi un risc crescut de tulburări degenerative ale creierului, o legătură deja evidenţiată de moartea în 2020, a legendarului jucător englez Nobby Stiles, campion mondial cu Anglia în 1966 şi suferind de demenţă, precum şi de alte cazuri privind sporturi precum rugby, fotbal american sau hochei pe gheaţă, din cauza loviturilor la cap suferite de jucători.

Studiul publicat în revista ştiinţifică The Lancet Public Health a analizat fişele medicale în cazul unui număr de peste 6.000 de jucători din prima ligă suedeză între 1924 şi 2019.

El a comparat apoi rata de apariţie a tulburărilor degenerative ale creierului cu cea a unui eşantion de 56.000 de suedezi, scrie Agerpres.

Risc de 1,5 ori mai mare pentru Alzheimer şi alte tipuri de demenţă

Jucătorii de fotbal au avut un risc de 1,5 mai mare decât grupul de control de a dezvolta boli precum Alzheimer şi alte tipuri de demenţă. Portarii sunt o excepţie în acest studiu, pentru că nu lovesc mingea cu capul.

"Această cercetare susţine ipoteza că jocul de cap explică această legătură" între fotbal şi maladiile cerebrale, a declarat pentru AFP autorul principal al studiului, Peter Ueda, de la Institutul Karolinska din Suedia.

Acesta este cel mai mare studiu efectuat pe acest subiect, după un studiu scoţian din 2019, care a sugerat că fotbaliştii au riscuri de 3,5 ori mai mari decât populaţia generală de a dezvolta tulburări degenerative ale creierului.

În schimb, studiul suedez a constatat că jucătorii profesionişti au o speranţă de viaţă puţin mai mare decât media bărbaţilor. Acest lucru ar putea fi explicat, potrivit lui Peter Ueda, printr-o formă fizică mai bună şi un statut socio-economic mai ridicat.

Studiul nu a identificat un risc crescut de a dezvolta boli neuromotorii, cum ar fi boala Charcot (ALS) şi chiar a remarcat o incidenţă mai mică a bolii Parkinson.

Peter Ueda a subliniat, totodată, că studiul observaţional nu a putut arăta că fotbalul este cauza directă a apariţie demenţei şi că descoperirile sale nu s-au extins la femei şi la jucătorii amatori sau juniori.