Iulia Samson este actriţă a Teatrului EXCELSIOR. În această stagiune o puteţi aplauda în „Interzis sub 18 ani”, „Arlecchino şi pierdutele iubiri”, „Jucării pierdute”, „Familia Addams”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”. Crede profund în scopul educativ al Culturii şi are ca pasiune jucăriile pe care le confecţionează la maşina de cusut, din materiale reciclate.
SPECTACOLA: Cine eşti tu, Iulia?
IULIA SAMSON: Actriță - de ceva vreme a Teatrului EXCELSIOR, cu puternice rădăcini în Brașov, cu grupuri de prieteni diferiți și minunați și cu nevoie de muncă. Am multă energie care uneori se disipă aiurea, bună pe brainstorming și pe oneliner-e acide în cadrul potrivit.
S: Cum şi când ai ales Actoria şi cine a avut prima dată încredere în talentul tău (chiar şi când tu însăţi aveai îndoieli)?
IULIA SAMSON: În liceu, la Colegiul Naţional Andrei Șaguna, am intrat în trupa de teatru. Atunci am avut ocazia să particip în ţară la diverse festivaluri de teatru pentru adolescenți și să cunosc oameni dintre care unii încă îmi sunt prieteni. Primul care a avut încredere în mine și cu care m-am consultat până la a da la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” a fost Alex Pavel, actor și el și un pedagog fascinant. Când am avut îndoieli mi-a fost aproape profesorul meu de grupă și apoi de masterat, Liviu Lucaci, actualul Rector al UNATC-ului, care fie mi-a disipat, fie mi-a adâncit incertitudinile, dar a deschis mereu lumi și perspective proaspete pentru care îi voi fi mereu recunoscătoare.
S: Cum a fost drumul profesional până la momentul întâlnirii cu Teatrul EXCELSIOR?
IULIA SAMSON: Eu am intrat în EXCELSIOR când Ion Lucian a făcut concurs de angajare, deși posturile de actor erau blocate peste tot, cu promisiunea angajării și jucatului în spectacole pentru adolescenți, când urma să fie posibil (în momentul acela nici sediul teatrului nu era gata şi jucam pe unde se putea). Terminasem recent Masteratul – tot pe Actorie – și aveam spectacole la Unteatru, la Muzeul Ţăranului Român și în Godot, unde mă și angajasem chelneriță – un soi de visul hollywoodian: ziua chelneriță, noaptea actriță – viață boemă, cât să îmi plătesc și chiria.
Citește mai departe pe Spectacola