Limba română: Este greșit să spui că stai în chirie

”BUMERANGUL CUVINTELOR!UNII LOCUIESC TEMPORAR ... ÎN BANI!

MOTTO: „Eu sunt chiriaș trecător”

CORECT este: Locuiesc CU CHIRIE într-un apartament de două camere!

CHIRIE, chirii, s.f. Sumă plătită de beneficiarul unui contrct de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. CU CHIRIE, loc.adj. și adv. (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți.SUMĂ, s.f. (2) - cantitate de bani.(DEX)

*******Este greșită formularea: Locuiesc ÎN chirie./ Stau ÎN chirie. Nu se poate locui ÎNTR-O CANTITATE DE BANI, oricât ar fi aceasta de mare, de mică sau de stridentă.

„BALADEA CHIRIAȘULUI GRĂBIT” de GEORGE TOPÂRCEANU

„Trec anii, trec lunile-n goană

Și-n zbor săptămânile trec.

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul și plec!

Eu nu știu limanul spre care

Pornesc cu bagajul acum,

Ce demon mă pune-n mișcare,

Ce taină mă-ndeamnă la drum.Dar simt că m-apasă pereții, —Eu sunt chiriaș trecător:În scurtul popas al viețiiVreau multe schimbări de decor.Am stat la mansardă o lună.

De-acolo, de sus, de la geam,

Și ziua și noaptea pe lună

Priveam ca la teatru, madam!

Când luna-mi venea la fereastră,

Orașul părea că mă cheamă

Să-i văd în lumină albastră

Fantastica lui panoramă...

Mai sus, într-o cameră mică,

Făceau împreună menaj

Un moș, un actor și-o pisică.

Iar dincolo, jos, la etaj —

O damă cu vizite multe

Și-alături de ea un burlac,

Un domn serios de la Culte

Cu cioc și cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,

Mi-am pus geamantanu-n tramvai

Și-abia am ajuns pân-acasă:

Pe Berzei, la conu Mihai.

Țin minte și-acuma grădina,

Ferestrele unse cu var...

În față sta coana Irina

Și-n curte, un fost arhivar.

Vedeai răsărind laolaltă,

Un colț luminos de ietac,

Pridvorul cu iederă naltă

Și flori zâmbitoare-n cerdac...

Pe-atunci înflorea liliacul

Și noaptea cădea parfumată

Umplând de miresme cerdacul, —

Și-avea arhivarul o fată...

Stam ceasuri întregi sub umbrarul

De flori, așteptând neclintit

(C-avea obicei arhivarul

Să sforăie noaptea cumplit).

Târziu, când se da la o parte

Perdeaua, părea că visez...

Și iar am plecat mai departe,

De teamă să nu mă fixez.

Străine priveliști fugare!

Voi nu știți că-n inimă port

O dulce mireasmă de floare,

Parfumul trecutului mort...

Și-am stat la un unchi, pe Romană,

Țiu minte... dar unde n-am stat?

La domnul Manuc, o persoană

Cu nasul puțin coroiat;

La doamna Mary, pe Regală

(O, cum mă ruga să nu plec!

Mi-a scris chiar o carte poștală);

Pe strada Unirii la Șbeck;

Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;

Pe Witing, pe Tei la Confort, —

M-a dus pretutindeni puterea

Aceluiași tainic resort.

C-așa mi-e viața — o goană,

Și astfel durerile trec...

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul și plec!”(1920)