S-au terminat sferturile Cupei Mondiale şi în careul de aşi avem două surprize. Sau cel puţin una majoră, iar una a hârtiei, pentru că experienţa ne-a învăţat că pe croaţi nu îi poţi considera outsideri.
Pe scurt despre croaţi. Naţionala condusă de Modric din teren a eliminat Brazilia în sferturi, la penalty-uri, după ce a avut un singur şut pe poartă. Văzuţi ca mari favoriţi la trofeu, băieţii lui Tite au atacat, au încercat, dar s-au lovit de un Livakovic în mare formă, care părea să aibă mai multe mâini decât Prinţul Goro, personajul din Mortal Kombat.
Dansurile jucătorilor Selecao nu au fost de ajuns, iar Croaţia merge mai departe, la loviturile de departajare. Dar nu e o mare surpriză, pentru că totuşi Croaţia este vicecampioană mondială, a dovedit că are calitate şi are în teren un Balon de Aur, care la nivel de club a câştigat tot ce se putea câştiga.
Surpriza adevărată a turneului este Maroc, prima ţară africană care ajunge în semifinalele Cupei Mondiale. După o grupă cu Croaţia şi Belgia, pe care a şi câştigat-o, Maroc a înfruntat Spania în optimi. Naţionala lui Luis Enrique era văzută ca favorită clară înaintea partidei, având toate atuurile: valoare, jucători mai cunoscuţi, calitatea jocului de pase, organizare, pedigree. Dar marocanilor nu le-a păsat! S-au apărat excelent, au rezistat 120 de minute, şi au scos Spania la penalty-uri.
A venit rândul Portugaliei, măcinată mai mult de scandaluri interne decât de dorinţa de a lua un Campionat Mondial. Cu Cristiano Ronaldo pe bancă şi cu aceeaşi reţetă ca la meciul cu Elveţia, Portugalia s-a rezumat mai mult la mingi aruncate aiurea în careu, un fel de "lungă şi pe a doua", strategie extrem de cunoscută în fotbalul românesc. Marocanii au stat liniştiţi, atenţi, au contraatacat când a trebuit şi au marcat. 1-0, Portugalia pleacă acasă, iar Maroc scrie istorie. O lecţie despre curaj, voinţă şi luptă!
Maroc nu a predat o lecţie doar naţionalelor eliminate de la Campionatul Mondial. Belgia, Spania şi Portugalia sunt echipe care erau văzute, dacă nu ca favorite clare, măcar printre primele 6-8 naţionale cu pretenţii la trofeu. Nu a contat pentru marocani! Respectul pentru adversar trebuie să existe, e clar, dar numai înainte de meci şi poate după. În teren, lucrurile trebuie să se schimbe, picioarele nu trebuie să mai tremure, iar ghetele trebuie să fie uşoare, nu umplute cu plumb.
Asta trebuie să înveţe şi România. În preliminariile Campionatului European, România întâlneşte Elveţia, iar selecţionerul Edi Iordănescu a spus deja despre ei că sunt favoriţi clar. Ştim bine poziţiile luate de antrenorii români, de la declaraţiile făcute de Dan Petrescu despre orice adversar, din orice ţară, indiferent de valoare. Problema este că toate astea s-au transmis, ca un virus contagios, jucătorilor. Nu mai există echipe mici pentru ai noştri, nu mai există echipe pe care să fim siguri că le învingem. Când pleci cu teamă, eşti pe jumătate învins.
Vezi versiune mobil