Un studiu realizat de cercetătorii britanici a arătat o "scădere semnificativă" a complexității ritmului și tonului în melodiile cântecelor din topurile muzicale ale ultimelor șapte decenii.
Potrivit cercetătorilor de la Queen Mary University of London (QMUL), cele mai mari tranziții – sau "explozii de schimbare" – au avut loc în anii 1975 și 2000, perioade în care genuri muzicale precum new wave, disco și stadium rock au început să câștige popularitate în mijlocul anilor '70, iar hip-hop-ul a devenit mai proeminent la începutul anilor 2000, scrie The Independent.
Echipa de cercetători a descoperit, de asemenea, "dovezi moderate" ale unei "revoluții melodice" în anul 1996, în jurul perioadei în care marile studiouri de muzică au început să adopte noi tehnologii, cum ar fi aplicațiile software pentru înregistrarea, editarea și producerea muzicii.
Rezultatele, publicate în jurnalul **Scientific Reports**, sugerează că complexitatea și expresia creativă în muzica populară se mută de la melodie către alte elemente, cum ar fi calitatea sunetului.
Madeline Hamilton, doctorand în știința calculatoarelor la QMUL, a spus: „Complexitatea melodiilor în cele mai populare cântece a arătat o scădere semnificativă din 1950. Acest lucru implică faptul că ceea ce oamenii apreciază la muzică se schimbă. Când vine vorba de muzica extrem de populară, nu mai ascultăm pentru melodii vocale complexe, ci poate pentru altceva – poate progresii de acorduri interesante, versuri sau texturi sonore.”
Hamilton a comparat complexitatea melodiilor din trecut și prezent, oferind exemple concrete. Melodia vocală din "Walking Behind You" de Eddie Fisher – al patrulea cel mai popular cântec din 1953 – folosește multe note care nu fac parte din cheia în care este cântecul, făcându-l mai complex. În contrast, versurile din "Poker Face" de Lady Gaga – al doilea cel mai popular cântec din 2009 – sunt "mult, mult mai simple", unde "cea mai mare parte a melodiei este un singur ton (B natural) repetat de multe ori".
Hamilton, împreună cu Dr. Marcus Pearce, lector senior la School of Electronic Engineering and Computer Science din QMUL, au analizat 1.131 de melodii din 360 de single-uri de la finalul anului care au ajuns în top cinci în topurile Billboard din SUA în fiecare an între 1950 și 2022.
Studiul a arătat că, deși complexitatea ritmurilor cântecelor și a aranjamentelor de tonuri a scăzut în cele șapte decenii, numărul mediu de note cântate pe secundă a crescut. Cercetătorii cred că această schimbare în complexitate, de la melodie la alte elemente, împiedică muzica să devină copleșitoare pentru ascultători.
Echipa a scris: "În anii '50, gama de timbre posibile pentru producția muzicală era limitată la sunetele pe care le puteai produce cu instrumentele fizice și accesoriile disponibile la acea vreme. Astăzi, cu accesibilitatea software-urilor de producție muzicală digitală și a bibliotecilor de milioane de mostre și bucle, oricine cu un laptop și o conexiune la internet poate crea orice sunet își poate imagina."
Vezi versiune mobil