Când discutăm despre tradiții și obiceiuri, cu siguranță România se remarcă printre țările cu unele dintre cele mai frumoase practici tradiționale. În ziua de azi, ne aducem aminte de războiul de țesut, o relicvă cu o vechime de peste două secole, care în continuare este transmisă ca parte a zestrei dintr-o generație în alta în anumite regiuni ale țării.
Maramureșul rămâne cu mândrie cel mai înfloritor refugiu al tradițiilor românești. Oamenii din sate își însuflețesc existența prin respectarea credințelor moștenite de la strămoși. Povestea doamnei Năstafă este un exemplu elocvent: ea păstrează cu demnitate tradiția, rămânând fidelă țesutului la război chiar și în anii săi maturi.
Trăiește într-o căsuță cu istorie de peste un secol, așezată la poalele munților din Maramureș. De la vârsta fragedă de 12 ani, își pune priceperea în operă în arta țesutului, iar cu o devoțiune profundă păstrează cu grijă acel obiect prețios, plin de semnificații emoționale, moștenit de la străbunica sa și care a trecut prin timpuri îndelungate, având o vechime de peste două secole.
„De când ţes? De la 12 ani. Săniuţa asta e deodată cu tiara. E de la mama mea, de la bunica mea rămasă”, spune Năstafă Ilea, proprietar război de țesut, potrivit Observator News.
La rândul ei, Măriuca Verdeș dorește să își pună în curte războiul de țesut, pe care mai târziu să-l lase drept moștenire urmașilor ei. Până atunci însă, alege să învețe să țeasă haine populare pentru membrii familiei ei.
Consideră că hainele create cu propriile lor mâini nu sunt doar simple piese vestimentare cu care-și acoperă pielea, ci mult mai mult de-atât. Pentru Măriuca, ele scot în evidență originalitate, simplitatea și frumusețea omului, îi amintesc de țăranul cinstit care știut să găsească ceva chiar și în lucruri mici.
„Noi când ne îmbrăcăm cu o haină făcută din mâinile noastre, nu numai că îţi ţine de cald. Iese în evidenţă şi frumuseţea omului. A ţăranului curat, care a ştiut din nimic să se îmbrace ca un rege”, consideră Măriuca Verdeș.
Vezi versiune mobil