Indicele de Masă Corporală a fost întotdeauna modalitatea de a evalua masa corporală, deși acum nu mai este o metodă atât de eficientă, deoarece nu specifică nici cantitatea, nici distribuția grăsimii.
Așa-numitul IMC (Indice de Masă Corporală) este una dintre cele mai populare metode de a determina o serie de parametri legați de sănătate în raport cu greutatea. Este un număr calculat pe baza greutății în kilograme, în raport cu înălțimea unei persoane, însă această metodă este considerată acum depășită.
Printre altele, IMC nu poate diferenția între ce proporție din acest rezultat este masă musculară și ce proporție reprezintă masă slabă, aspecte care nu au legătură directă cu înălțimea și care pot varia în funcție de rasă și stil de viață.
Până nu demult, IMC-ul era folosit pentru a stabili dacă ne aflăm într-un interval de greutate normal, comparând kilogramele cu înălțimea. Totuși, acum se consideră că acest raport implică multe variabile și nu este de încredere în evaluarea stării de sănătate.
Valoarea finală oferită de Indicele de Masă Corporală trebuie să fie sub 25 pentru a fi considerată în intervalul normal, adică „sănătos”. Dacă acest număr variază între 25 și 29.9, experții vorbesc despre supraponderalitate. Iar când depășește 30, indică prezența obezității.
Prin urmare, IMC-ul ar trebui menținut scăzut pentru a reduce riscurile potențiale de probleme de sănătate, cum ar fi diabetul, bolile cardiace, renale sau anumite tipuri de cancer. Totuși, dacă valoarea scade sub 18.5, pot apărea alte probleme, precum dificultăți de fertilitate, printre altele.
Cele mai recente studii la nivel global au arătat că IMC-ul nu mai este o măsură validă, din cauza lipsei sale de precizie. Deși este o formulă rapidă și ușor de calculat, IMC-ul nu poate măsura procentul de grăsime corporală (țesutul gras în comparație cu masa corporală totală).
Această metodă, atât de populară, nu poate explica diferențele în cantitatea și concentrarea mușchilor și a grăsimii. Un exemplu clar este faptul că mulți sportivi obțin valori care indică supraponderalitate conform IMC-ului, deși au o sănătate fizică excelentă. Motivul este că țesutul muscular este, de obicei, mai dens decât grăsimea, ceea ce duce la „alerte” false.
O altă rațiune pentru care IMC-ul este considerat depășit este faptul că a fost creat pe baza populației europene, ceea ce îl face nesigur pentru alte grupuri demografice și rase. De asemenea, această măsurătoare nu poate determina distribuția reală a grăsimii corporale. De exemplu, nu poate stabili ce cantitate este reprezentată de grăsimea viscerală.
Astfel, persoane cu același IMC pot avea riscuri cardiovasculare sau de diabet foarte diferite: totul depinde de stilul de viață, de tipul de alimentație și de modul în care grăsimea este distribuită în organism.
Dacă avem mai multă grăsime în zona centrală, în jurul organelor vitale, cum ar fi inima sau ficatul, riscurile de îmbolnăvire sunt mai mari, chiar dacă valoarea IMC-ului este similară cu a unei alte persoane care concentrează grăsimea în zone mai puțin „periculoase”, potrivit 20minutos.es.
Vezi versiune mobil