Într-un context în care sectorul ospitalității explorează fiecare oportunitate pentru a maximiza profitul, o întâmplare recentă dintr-un restaurant austriac a stârnit o dezbatere aprinsă despre limitele la care se poate ajunge.
Un cuplu din Viena a fost surprins să descopere că a fost taxat cu 8 euro pentru o farfurie goală solicitată în timpul cinei, pentru a împărți un aperitiv.
Cei doi vienezi au ales să ia cina la „Okto Dining”, un restaurant elegant situat pe malul lacului Wörthersee, în sudul Austriei. Cuplul a comandat mai multe feluri de mâncare, printre care o porție de tartar de vită în valoare de 32 de euro, și câteva băuturi. În dorința de a împărți aperitivul, aceștia au cerut personalului încă o farfurie.
Surpriza a venit odată cu nota de plată: pe lângă celelalte comenzi, cuplul a observat o taxă suplimentară de 8 euro pentru farfuria goală. Totalul cinei a ajuns astfel la 119 euro. Indignați, cei doi au postat factura pe rețelele de socializare, generând o mulțime de reacții și dezbateri.
Postarea cu nota de plată a atras rapid atenția, mulți comentatori care și-au exprimat dezacordul față de această practică. Unii au considerat taxa drept „perversă” și „nejustificată”, iar alții au criticat dur restaurantul, sugerând că astfel de practici ar putea dăuna imaginii turismului austriac. „Wörthersee ar trebui să devină un lac-fantomă” sau „Probabil e o glumă proastă” sunt doar câteva dintre reacțiile vehemente.
Cu toate acestea, au existat și voci care au apărat decizia restaurantului. Unii au argumentat că fiecare loc la masă și serviciul oferit au o valoare care trebuie plătită, indiferent de natura cererii.
Chef Toni Mörwald, unul dintre cei mai influenți reprezentanți ai industriei HoReCa din Austria, a intervenit în această dezbatere, oferind o justificare pentru taxa percepută.
El a explicat că farfuria suplimentară, odată folosită, necesită curățare, iar acest serviciu trebuie plătit. „Nu suntem un supermarket unde se vând doar produse, suntem furnizori de servicii. Fiecare serviciu are o anumită valoare”, a declarat Mörwald.
El a comparat situația cu alte domenii, precum medicina sau avocatura, unde oamenii sunt obișnuiți să plătească pentru serviciile primite, fără a contesta costurile.
Deși justificările oferite de reprezentanții industriei pot părea rezonabile pentru unii, întâmplarea ridică întrebări despre limitele la care pot ajunge astfel de taxe în domeniul ospitalității.
Într-o lume în care transparența și corectitudinea față de clienți sunt tot mai apreciate, astfel de practici ar putea atrage critici considerabile și ar putea influența negativ percepția publicului asupra unor restaurante care recurg la astfel de strategii de preț.
Cazul rămâne deschis dezbaterii, punând în lumină complexitatea relației dintre servicii și prețurile percepute în industria ospitalității.