O nouă teorie uluitoare despre originea sfinxului: Nu a fost făcut doar de oameni

Studiul, condus de Dr. Leif Ristroph, aruncă o nouă lumină asupra originii sfincșilor și sugerează că eroziunea datorată condițiilor meteorologice a jucat un rol în crearea lor.

Sfincșii sunt creaturi fabuloase care își au originea în mitologia egipteană și apoi în cea greacă. Ei sunt recognoscibili prin fețele lor asemănătoare cu cele umane, corpurile lor asemănătoare cu cele ale leilor și, uneori, aripile lor asemănătoare cu cele ale vulturilor. Unul dintre cele mai cunoscute este Sfinxul din Giza, un sfinx vechi de 4.500 de ani, care are aproape 20 de metri înălțime și 73 de metri lungime.

Până de curând, teoria conform căreia sfincșii au fost realizați în întregime de mâna omului era larg acceptată. Cu toate acestea, Dr. Ristroph și echipa sa au adus o nouă ipoteză pe masă: "Ce se întâmplă dacă eroziunea naturală ar fi jucat, de asemenea, un rol în forma sfincșilor?".

Eroziunea

"Experimentele noastre au arătat că, în mod surprinzător, formele sfincșilor pot rezulta din eroziunea materialelor de către curenții rapizi", explică Ristroph, coautor al studiului. Pentru a demonstra această ipoteză, cercetătorii au încercat să recreeze condițiile climatice ale vremii, adică cele care predominau acum 4.500 de ani în Egipt.

Scopul? Să înțeleagă modul în care vântul a mișcat și a modelat rocile, creând formațiuni stâncoase neobișnuite cunoscute sub numele de "yardangs". Yardangs sunt structuri naturale create prin eroziunea rocilor, care seamănă adesea foarte mult cu animale în poziție culcată sau așezată.

Experimentul

Pentru experimentul lor, cercetătorii au folosit bucăți de lut moale cu un material mai dur în interior pentru a recrea peisajul din nord-estul Egiptului. Apoi au trimis un curent de apă cu mișcare rapidă printr-un tunel în care a fost plasată lutul, pentru a imita vânturile puternice care ar fi modelat rocile de-a lungul timpului.

În cele din urmă, echipa de cercetători a reușit să obțină o formă de sfinx, materialul mai dur din interiorul lutului devenind "capul" creaturii, în timp ce alte trăsături precum "gâtul", "picioarele" și "spatele" au apărut și ele. Oamenii ar fi folosit apoi această "bază" pentru a modela sfincșii pe care îi cunoaștem astăzi.