Cu toții știm că Revelionul marchează începutul noului an. În noaptea de 31 decembrie se organizează petreceri pentru a marca tranziția în anul succesiv. Revelionul este practic ”noaptea dintre ani”. Să vedem care este așadar originea Revelionului.
Festivitățile de Anul Nou datează de la sărbătoarea păgână în cinstea zeului roman Ianus - denumirea din care derivă luna ianuarie - care a fost sărbătorită imediat după Saturnalii, sărbătorile romane pentru zeul Saturn, care închideau anul.
În secolele următoare, deși multe țări europene adoptaseră calendarul iulian care fixa Revelionul la 1 ianuarie, în realitate data primei zile a anului s-a schimbat de la o zonă la alta.
De exemplu, în Anglia, Irlanda, Pisa și Florența, Revelionul a fost sărbătorit pe 25 martie. În Spania, însă, prima zi a anului a fost stabilită pentru 25 decembrie, în corespondență cu Crăciunul. Potrivit Studenti, în Puglia, Calabria și Sardinia a fost sărbătorit la 1 septembrie - ceea ce echivalează cu 14 septembrie în calendarul gregorian.
Diferitele date la care a fost sărbătorit Anul Nou în țările europene au fost apoi făcute să coincidă de către Papa Inocențiu al XII-lea, toate la 1 ianuarie începând cu anul 1691.
Data primei zile a anului stabilită pentru 1 ianuarie a fost așadar oficializată în calendarul gregorian și aceasta a dat impulsul decisiv pentru recunoașterea Anului Nou pe 1 ianuarie.
Prima petrecere de Revelion s-a ținut în România acum aproape 120 de ani, dar obiceiul a venit din Franța unde încă de acum câteva secole se țineau uneori lungi festinuri nocturne, în zile speciale.
Revelionul se organiza la începutul secolului 20 în special în Bucureşti, în familiile aristocratice. Primul Revelion despre care știm cu siguranță a fost organizat la final de an 1903 la Ploiești.
”La noi se crede că la Anul Nou vorbesc vitele și trebuie să se îngrijească bine, căci altfel, în loc de a ura de bine stăpânului lor, îl blestemă, de nu se alege decât praful și pulberea de el”, (Gh F Ciaușanu). În alte zone se credea că morții vin să se încălzească în noaptea dintre ani și se presăra pe jos cenușă, iar cea mai curată odaie din casă era încălzită.
Revelionul este descris de profesorul universitar Ion Ghinoiu ca fiind ”sărbătoarea nocturnă dedicată celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui.
Anul vechi ”moare” la miezul nopții de Revelion și cel Nou se ”naște” imediat după acel moment. Zeul An moare și apoi renaște în noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, scrie Hotnews.
”Mai mult de un mileniu, până la jumătatea secolului al 19-lea, românii au celebrat Anul Nou în ziua de Crăciun. Sărbătoarea Anului Nou, după ce a fost despărțită de sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului și mutată pe data de 1 ianuarie, pe locul unde romanii celebrau în Antichitate calendele lui ianuarie, s-a numit Crăciunul Mic, Îngroparea Crăciunului, Îngroparea Anului, și în final, Revelion”, scrie Ion Ghinoiu.
Vezi versiune mobil