Papagalul Micul Alexandru în România: adaptare, observații și provocări ecologice

Conform unui articol publicat de biologul Dani Drăgan în jurnalul internațional *Acta Zoologica Bulgarica*, populația de papagali Micul Alexandru din București a fluctuat între 2010 și 2023, ajungând la un maxim de 19 indivizi în 2013. Originară din centrul Africii și sudul Asiei, prezența acestei specii în România este rezultatul eliberărilor accidentale sau intenționate. Reproducerea papagalilor a fost confirmată în Parcul Tineretului, deși nu se cunoaște proporția exactă a indivizilor proveniți din captivitate față de cei născuți în libertate.

În prezent, aproximativ zece exemplare sunt observate în Parcul Tineretului și Parcul Sticlăriei din București, precum și în Iași. În total, au fost înregistrate 318 observații în România, multe dintre acestea referindu-se la aceiași indivizi, semnalați în mod repetat. Prezența papagalilor a fost documentată și în județele Bihor, Brașov, Brăila, Călărași, Cluj, Dolj, Galați, Harghita, Ilfov, Mureș, Prahova și Timiș.

"În București sunt patru indivizi, iar în Iași, trei-patru. Aceasta indică o populație constantă. În alte zone din România, papagalii au fost observați temporar, dar nu au rămas pe termen lung," explică Dani Drăgan.

Papagalul Micul Alexandru este o specie colonială, preferând să trăiască în grupuri mari și fiind foarte adaptabilă la temperaturi scăzute. În 2016-2017, în Parcul Tineretului existau trei perechi, dintre care una a reușit să cuibărească. Cu toate acestea, în acest an, nu s-a confirmat cuibărirea.

Condițiile ecologice din România diferă de cele din arealul lor natural, dar papagalii s-au aclimatizat bine, rezistând chiar și la temperaturi de minus 10 grade. Un studiu a raportat prezența unui individ la minus 20 de grade timp de două săptămâni. "Condițiile din România sunt similare cu cele din alte orașe europene, unde specia prosperă. În Londra, sunt peste 5.000 de indivizi, iar papagalii sunt prezenți și în orașe din Italia, Germania și Spania," menționează Drăgan.

Eliberările accidentale sau intenționate din anii '60-'70 în Londra au dus la formarea unei populații mari, care acum reprezintă o problemă pentru speciile autohtone. Papagalul Micul Alexandru cuibărește în scorburi, competiționând cu alte păsări, cum ar fi pițigoii și țiclenii, și este foarte teritorial și agresiv.

"Deși populația actuală este sub control și monitorizată constant, există riscul ca, dacă aceasta ar crește semnificativ, să producă deranj ecologic și infrastructural, inclusiv deteriorarea cablurilor electrice sau de internet," avertizează Dani Drăgan. Monitorizarea voluntarilor de la Societatea Ornitologică Română este esențială pentru intervenții eficiente atunci când este necesar, scrie Agerpres.

Rolul voluntarilor de la Societatea Ornitologică Română este crucial în gestionarea și monitorizarea populației de papagali Micul Alexandru. Aceștia contribuie la colectarea de date esențiale pentru evaluarea impactului ecologic și infrastructural al papagalilor. Intervențiile rapide și eficiente sunt necesare pentru a preveni potențiale probleme, mai ales în contextul unei posibile creșteri semnificative a populației.

Experiențele altor orașe europene oferă perspective valoroase asupra gestionării populațiilor de papagali Micul Alexandru. În Londra, populația de papagali a crescut rapid, ajungând la peste 5.000 de indivizi, ceea ce a generat competiție cu speciile native pentru resurse și habitate. Orașe din Italia, Germania și Spania au raportat, de asemenea, creșteri ale populației de papagali, ceea ce indică adaptabilitatea și succesul speciei în diverse medii urbane.

În concluzie, prezența papagalului Micul Alexandru în România reprezintă un exemplu fascinant de adaptabilitate a unei specii exotice într-un nou habitat. Deși populația actuală este sub control, monitorizarea constantă și intervențiile rapide sunt esențiale pentru a preveni potențiale probleme ecologice și infrastructurale. Inițiativele de monitorizare și gestionare, precum cele implementate de Societatea Ornitologică Română, sunt cruciale pentru a asigura un echilibru între conservarea speciei și protejarea ecosistemelor locale.

Pe măsură ce populația de papagali Micul Alexandru continuă să fie monitorizată, experiențele altor orașe europene pot oferi lecții valoroase pentru gestionarea efectivă a acestor populații în creștere. Colaborarea internațională și schimbul de bune practici între orașele europene sunt esențiale pentru a dezvolta strategii eficiente de conservare și gestionare a populațiilor de papagali Micul Alexandru.

Această poveste a papagalilor din România nu este doar despre o specie exotică care a găsit un nou cămin, ci și despre eforturile continue ale comunității științifice și ale voluntarilor de a proteja și conserva biodiversitatea în fața schimbărilor rapide ale mediului. Prin monitorizarea atentă și gestionarea responsabilă, putem asigura coexistența armonioasă a papagalilor Micul Alexandru cu ecosistemele locale, protejând în același timp speciile native și infrastructura umană.