Povestea nestematelor din coroana imperială a reginei Elisabeta a II-a

Această coroană a avut parte și de momente mai puțin maiestuase de-a lungul timpului ca și incidentul care a avut loc cu ocazia morții bunicului reginei, George al V-lea. Pe sicriul regelui se afla coroana iar, în timp ce era transportat din stația King's Cross din Londra, din cauza zdruncinăturilor provocate de străzile pietruite a făcut ca globul încrustat cu diamante din vârf, precum și crucea și safirul pe care le susține, să se desprindă și să se rostogolească într-un canal.

Deși a fost recuperat în grabă, monarhul mort zăcea sub o coroană mutilată, ceea ce mulți dintre cei din mulțime, inclusiv noul rege, Eduard al VIII-lea, au considerat că este de rău augur. După numai unsprezece luni acesta a abdicat.

Coroana britanică, un accesoriu obligatoriu pentru un monarh, conține 2.868 de diamante, 17 safire, 11 smaralde, patru rubine și 269 de perle.

Safirul Sfântului Edward

Este posibil ca aceasta să fie cea mai veche piatră din coroană, fiind îngropată ca inel, conform legendei, împreună cu regele Eduard Mărturisitorul în 1066 (și dezgropată din mormântul său un secol mai târziu). Edward dăruise inelul unui cerșetor, spune povestea, care s-a dovedit a fi Sfântul Ioan Evanghelistul. 

Pe de altă parte, ar putea fi vorba de un safir complet diferit. După războiul civil, bijuteriile coroanei medievale au fost sparte, topite și vândute; Carol al II-lea a comandat o nouă coroană din toate bijuteriile pe care le-a putut recăpăta; acest safir nu a fost adăugat decât în epoca victoriană.

Dificultatea este că este foarte greu de identificat oricare dintre aceste pietre prețioase pentru a spune cu încredere că sunt cele de dinainte, spun experții. În cazul safirului, în mod dezamăgitor, aceștia spun că nu este foarte solid iar ”în termeni de coroană”, piatra este destul de mică însă pentru oricine altcineva este enormă.

Citește mai mult AICI