Începând cu Duminica Floriilor și până în sâmbăta dinainte de Paște, creștinii marchează Săptămâna Patimilor. Sunt zilele care preced Învierea lui Iisus și reprezintă o perioadă de smerenie și curățare spirituală înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștelui, când femeile gătesc majoritatea mâncărurilor, termină curățenia și pregătesc hainele noi pentru zilele de sărbătoare.
De obicei, în Sâmbăta Mare are loc și sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc drobul, friptura și borșul de miel.
Sâmbătă seara se pregătește coșul cu bucate ce va fi dus la biserică pentru sfințire. În el se pun ouă roșii, pască, cozonac și preparate din carne, acoperite cu cel mai frumos ștergar din casă. Apoi, oamenii merg la slujba de Înviere și iau lumina pe care o aduc acasă, unde pun deja și prima masă de Paște.
Tradiții și obiceiuri care se respectă în Sâmbăta Mare
Tot în Sâmbăta Mare, credincioșii au voie să spele rufe, pentru ca noaptea de Înviere să îi prindă cu haine curate.
Pentru ca membrii familiei să fie sănătoși tot anul, se spune că oasele și resturile de la miel trebuie îngropate la rădăcina unui măr sau al unui păr sănătos.
La rândul său, coaja de la ouăle consumate în ziua de Paște trebuie îngropate în pământ, pentru că apără vitele de deochi. În plus, fetele nemăritate care vor păstra cojile de ou vor grăbi căsătoria.
Se spune că sâmbătă seara se deschid cerurile, iar sufletele celor decedați vin la casa unde au locuit înainte de plecarea în eternitate.
De asemenea, tot în noaptea de Înviere, oamenii nu trebuie să doarmă sub nicio formă, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea înăuntrul fiinţei şi nu-i poate îndeplini dorințele, potrivit celor două surse citate mai sus.
Fiind noaptea în care cerurile se deschid, oamenii de la țară aprind un foc în curți sau pe dealul din apropierea bisericii, pe care îl vor ține așa până la miezul nopții sau chiar până în zorii zilei.
Vezi versiune mobil