STUDIU: Safirele se formează în interiorul vulcanilor şi nu la adâncimi mari în manta, aşa cum se credea

Oamenii de ştiinţă credeau că safirele se formează în manta sau în straturile inferioare ale crustei terestre, conform coordonatorului acestui studiu, Axel Schmitt, geolog la Universitatea Curtin din Australia care a realizat acest studiu în cadrul unei colaborări cu Universitatea Heidelberg din Germania. Conform cercetării, safirele se formează la adâncimi mult mai mici, în crustă, în inima vulcanilor acolo unde magma urcă până la 5 kilometri de suprafaţă.

"Putem identifica această regiune drept 'creuzetul' în care se formează safirele", a declarat Schmitt.

Schmitt şi colegii săi au cercetat formaţiunea Eifel din vestul Germaniei, ce a fost creată de vulcani într-o lungă perioadă de timp, începând din Cretacic (acum 145 până la 65 de milioane de ani). Cea mai recentă erupţie din această regiune s-a produs în urmă cu aproximativ 13.000 de ani.

"Câmpul vulcanic Eifel împărtăşeşte numeroase similarităţi cu câmpurile vulcanice bazaltice ce sunt deseori identificate drept surse pentru depozitele de safire (...) Însă este mult mai recent", ceea ce-l face un loc promiţător pentru a studia chimia şi vârsta safirelor descoperite acolo, conform lui Schmitt.

Safirele sunt formate dintr-un mineral denumit corindon, alcătuit în cea mai mare parte din aluminiu pur şi oxigen. Însă aceste minerale conţin şi anumite imperfecţiuni, denumite incluziuni, care sunt încorporate în pietrele preţioase în procesul de formare al acestora. Analizând raportul dintre uraniul radioactiv şi plumb din aceste incluziuni, cercetătorii au determinat vârsta safirelor. Echipa a analizat şi diferitele varietăţi (izotopi) de oxigen din safire, care dezvăluie originea elementelor constitive ale safirelor. Ei au studiat 223 de grăunţe de safire - minerale care nu au calitatea necesară pietrelor preţioase.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că safirele analizate s-au format în urmă cu mai puţin de 2,5 milioane de ani - în perioada de sfârşit a activităţii vulcanice ce a dus la formarea câmpului Eifel. Moleculele de oxigen din aceste minerale erau similare celor din magma care a ajuns la suprafaţă, conform lui Schmitt. Acest lucru înseamnă că safirele s-au format în interacţiunea dintre rocile din crustă şi magmă.

"Mediul probabil pentru aceasta este marginea unei intruziuni de magmă, unde rocile din jur sunt încălzite, topite şi amestecate la contactul cu magma", susţine Schmitt.

Iar pentru că oamenii de ştiinţă cunoşteau adâncimea la care se află magma sub câmpul Eifel, ei au putut identifica zona de formare a safirelor la adâncimi între 5 şi 7 kilometri.

Safirul este o piatră prețioasă valoroasă și elegantă, cunoscută pentru culoarea sa albastră distinctivă, dar poate apărea și în alte nuanțe. Iată mai multe detalii despre safir:

Compoziție chimică:

Safirul este o varietate de corindon, un mineral care este format în principal din oxid de aluminiu (Al₂O₃).

Culoarea sa albastră provine de la urme de elemente precum fierul și titanul în structura cristalului. Safirii pot fi, de asemenea, de culoare galbenă, roz, verde, alb, și chiar incolor, în funcție de impuritățile prezente.

Safirul este extrem de dur, având o duritate de 9 pe scara Mohs, care îl face al doilea cel mai dur mineral după diamant. Această duritate îl face ideal pentru utilizarea în bijuterii și obiecte de uz zilnic.