Unul dintre motivele pentru care există îndoieli privind eficacitatea sancțiunilor este că Rusia nu furnizează suficienți indicatori economici relevanți.
În timp ce există impresia că sancțiunile împotriva Rusiei nu au niciun efect, revista Foreign Policy susține contrariul.
Într-o analiză a stării economiei ruse, publicația evidențiază că sancțiunile internaționale și plecările investitorilor au avut un efect devastator asupra economiei ruse.
Rusia a oprit orice informări privind indicatorii economiei rusești. În schimb, sunt transmise analize, prognoze și proiecții economice rusești excesiv de optimiste, trecând sub tăcere indicatorii nefavorabili.
Chiar și Rosaviatsiya, agenția federală de transport aerian, a încetat brusc să mai publice date despre numărul de pasageri din companiile aeriene și aeroporturile rusești.
Prin urmare, Foreign Policy a reunit o echipă de experți care, folosind surse private de date în limba rusă și surse directe de date, inclusiv date despre consumatori, comunicate de la partenerii comerciali internaționali ai Rusiei și alte surse.
Analiza se concentrează pe nouă mituri despre starea actuală a economiei ruse.
Putin iubește această teză, dar conform Foreign Policy, nu este corectă.
LNG-ul reprezintă mai puțin de 10% din capacitatea de gaz a Rusiei, astfel încât exporturile de gaze rusești rămân dependente de un sistem de conducte fixe pentru transportul gazelor.
Marea majoritate a gazoductelor rusești curg către Europa.
Gazul din Siberia, care era trimis în Europa nu poate fi redirecționat cître China întrucât nu există rețea de transport.
La acest moment, Rusia poate exporta în Asia doar 10% din gazele pentru Europa.
Într-adevăr, cele 16,5 miliarde de metri cubi de gaze pe care Rusia i-a exportat în China anul trecut au reprezentat mai puțin de 10% din cele 170 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe care Rusia i-a trimis în Europa.
Mai mult, proiectele de gazoducte din Asia aflate în prezent în construcție sunt încă la câțiva ani înainte de a deveni operaționale, iar finanțarea acestor proiecte costisitoare de conducte pune Rusia într-un dezavantaj semnificativ.
Exporturile rusești de petrol reflectă acum și influența economică și geopolitică redusă a lui Putin.
Rusia a apelat la China și India, dar cu o reducere fără precedent.
Ural vinde petrol la o reducere de 35 de dolari, în condițiile în care companiile rusești nu au acordat niciodată o reducere mai mare de 5 dolari/baril, chiar și în timpul invaziei Crimeei în 2014.
În plus, petrolierele rusești au nevoie în medie de 35 de zile pentru a ajunge în Asia de Est, față de două până la șapte zile pentru a ajunge în Europa, motiv pentru care, istoric, doar 39% din petrolul rusesc a mers în Asia față de 53% pentru Europa.
În plus, industria de producție de petrol a Rusiei s-a bazat de mult pe tehnologia occidentală.
Importurile rusești au scăzut cu peste 50% în ultimele luni. Importurile joacă un rol important în economia internă a Rusiei.
China nu a intrat pe piața rusă atât de puternic precum se așteptau unii analiști. Potrivit datelor Administrației Generale a Vămilor din China, exporturile chineze către Rusia au scăzut cu peste 50% de la începutul anului până în aprilie. A scăzut de la 8,1 la 3,8 miliarde de dolari. Având în vedere că China exportă de șapte ori mai mult în Statele Unite decât în Rusia, chiar și companiile chineze par să fie mai preocupate de încălcarea sancțiunilor americane decât de pierderea pozițiilor marginale pe piața rusă, reflectând legăturile economice slabe ale Rusiei cu partenerii săi comerciali globali.
Inflația în sectoarele dependente de lanțurile de aprovizionare străine din Rusia a crescut la 40-60%. Volumele de vânzări au devenit extrem de mici. Spre exemplu, vânzările de mașini străine în Rusia a scăzut cu aproximativ 95%.
Foreign Policy scrie că, din cauza problemelor de aprovizionare, a creșterilor de preț și a slăbirii sentimentului consumatorilor, este logic ca indicele care măsoară starea de spirit a managerilor ruși de achiziții să indice că economia rusă este în declin.
Companiile străine angajează aproximativ 12% din forța de muncă din Rusia, adică aproximativ 5 milioane de muncitori.
Rezultatul retragerii este scăderea numărului de locuri de muncă și o scădere a activității economice a peste o mie de companii care reprezintă aproximativ 40% din PIB-ul Rusiei.
Ministrul de Finanțe al Rusiei a anunțat că se așteaptă ca bugetul Rusiei să fie anul acesta în deficit de doar 2 la sută din PIB, și nu în excedent.
Putin a decis să valorifice toate mecanismele statului pentru a reduce declinul. El s-a angajat în intervenții fiscale și monetare nesustenabile din punct de vedere financiar. Aceasta include creșterea drastică a cheltuielilor militare și tipărirea banilor. Astfel, de la începutul atacului asupra Ucrainei, el a dublat oferta de bani în Rusia.
Da, Rusia are mult capital în conturi. Fondurile de urgență ale lui Putin înseamnă în jur de 600 de miliarde de dolari în rezerve valutare, acumulate din veniturile din petrol și gaze. Dar jumătate din această sumă - 300 de miliarde de dolari este înghețată și indisponibilă în țările aliate: SUA, UE și Japonia, iar Putin nu are acces la acești bani. Au existat chiar apeluri de confiscare a celor 300 de miliarde de dolari pentru finanțarea reconstrucției Ucrainei.
Din restul de 300 de miliarde, Putin a cheltuit până la 75 de miliarde de dolari de la începutul invaziei Ucrainei, totul în doar 5 luni.
Criticii subliniază că Putin are o alternativă, pentru a acumula rezerve valutare suplimentare: se folosește de Gazprombank, deoarece banca centrală este sancționată. Deși acest lucru este corect și fezabil din punct de vedere tehnic, revista scrie că nu există dovezi care să sugereze că Gazprombank acumulează rezerve. Mai ales că instituția bancară are propriile obligații de credit.
Mai mult, deși Ministerul Finanțelor plănuia să activeze o regulă bugetară - ca veniturile excedentare din vânzările de petrol și gaze să fie canalizate către fondul de stat - Putin a respins-o.
Dacă Rusia are un deficit bugetar care necesită retragerea a până la o treime din fondul său suveran, în timp ce veniturile din petrol și gaze sunt încă relativ puternice, toate semnele indică faptul că Kremlinul ar putea rămâne fără numerar mult mai repede decât estimează mulți.
Una dintre temele de propagandă preferate ale lui Putin este că rubla este cea mai puternică monedă din lume, cu cea mai puternică creștere. Cu toate acestea, aprecierea rublei nu este un semn bun, dimpotrivă, este o reflectare a controlului draconic al capitalului, Rusia devenind peste noapte una dintre cele mai restrictive țări din lume. Restricțiile sunt resimțite nu numai de companii, ci și de cetățeni. De exemplu, cetățenii nu pot cumpăra dolari sau nu-și pot retrage depozitele în dolari. Pe de altă parte, Putin umflă artificial cererea prin marii exportatori care trebuie să cumpere ruble, cum este și în cazul gazelor vândute europenilor.
Prin urmare, cursul oficial al rublei induce în eroare. Se tranzacționează în volume dramatic reduse în comparație cu cele de dinainte de invazia Ucrainei, deoarece lichiditatea a scăzut.
Chiar și Banca Rusiei a admis că cursul de schimb este mai degrabă o reflectare a politicii guvernamentale și o expresie deschisă a balanței comerciale a țării, decât piețele valutare lichide, liber tranzacționate.
Economia Rusiei este grav afectata, dar vine momentul in care va trebui și s-o recunoască. Nu este adevărat că procesul de retragere a afacerilor din Rusia s-a încheiat și nu este adevărat că Putin încă nu face bani din exporturile de petrol și gaze. Faptul că aceste procese continuă, deși la scară redusă, îi permite lui Putin să mențină cheltuielile interne extravagante și să ascundă slăbiciunile economice structurale. De aceea, scrie Foreign Policy, acum nu este momentul să fie pusă frâna.
Ucrainenii cer chiar măsuri suplimentare - o combinație de sancțiuni individuale, sancțiuni energetice și sancțiuni financiare - și sunt susținute de fostul ambasador al SUA în Rusia, Michael McFaul.
Publicația concluzionează că Rusia nu poate găsi o cale de ieșire din această situație atâta timp cât țările aliate rămân unite în menținerea și creșterea presiunii sancțiunilor asupra Rusiei.
Vezi versiune mobil