Află în articol mai multe despre studiul care a analizat un sistem vital de curenți.
Oamenii de știință au sugerat într-un nou studiu că un sistem vital de curenți din Oceanul Atlantic, care influențează vremea din întreaga lume, s-ar putea prăbuși încă de la sfârșitul anilor 2030 - un dezastru la scară planetară care ar transforma vremea și clima.
În ultimii ani, mai multe studii au sugerat că sistemul crucial Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC) ar putea fi pe cale să se prăbușească, slăbit de temperaturile mai ridicate ale oceanelor și de salinitatea perturbată cauzate de schimbările climatice provocate de om.
Noua cercetare, care nu a fost încă publicată într-o revistă, utilizează un model de ultimă generație pentru a estima când ar putea să se prăbușească, sugerând că oprirea ar putea avea loc între 2037 și 2064.
Această cercetare sugerează că este mai probabil să se prăbușească până în 2050.
„Acest lucru este cu adevărat îngrijorător”, a declarat René van Westen, cercetător marin și atmosferic la Universitatea din Utrecht din Țările de Jos și coautor al studiului.
„Toate efectele secundare negative ale schimbărilor climatice antropogene vor continua, cum ar fi mai multe valuri de căldură, mai multe secete, mai multe inundații. Apoi, dacă mai avem și o prăbușire a AMOC ... clima va deveni și mai distorsionată”, a declarat el pentru CNN.
Ca o bandă transportoare, AMOC atrage apa caldă de suprafață din emisfera sudică și de la tropice și o distribuie în Atlanticul de Nord rece. Apa mai rece și mai sărată se scufundă apoi și curge spre sud. Mecanismul împiedică supraîncălzirea unor părți din emisfera sudică și răcirea insuportabilă a unor părți din emisfera nordică, distribuind în același timp substanțele nutritive care susțin viața în ecosistemele marine.
Impactul unei prăbușiri a AMOC ar face de nerecunoscut unele părți ale lumii.
În deceniile care ar urma unei prăbușiri, gheața arctică ar începe să alunece spre sud și, după 100 de ani, s-ar extinde până la coasta sudică a Angliei. Temperatura medie a Europei ar scădea, la fel ca cea a Americii de Nord, inclusiv în unele părți ale SUA. Pădurea tropicală amazoniană ar suferi o inversare completă a anotimpurilor; sezonul uscat actual ar deveni lunile ploioase și viceversa.
O prăbușire a AMOC ”este un pericol foarte mare pe care ar trebui să facem tot posibilul pentru a-l evita”, a declarat Stefan Rahmstorf, oceanograf la Universitatea Potsdam din Germania, care nu a fost implicat în cele mai recente cercetări.
Pentru a ajunge la concluziile lor, oamenii de știință de la Utrecht au utilizat modele de ultimă generație și, pentru prima dată, au identificat o zonă din Oceanul Atlantic de Sud ca fiind locul optim pentru monitorizarea schimbărilor în circulație și pentru utilizarea datelor observaționale. Aceștia au analizat temperaturile și salinitatea oceanului din această zonă pentru a confirma predicțiile anterioare privind momentul în care AMOC ar putea atinge punctul de cotitură.
Accentul pus în cercetarea oceanică pe momentul prăbușirii este o evoluție relativ nouă, a declarat Rahmstorf. Acest lucru arată cât de mult a avansat înțelegerea oamenilor de știință cu privire la slăbirea AMOC.
„Până acum câțiva ani, discutam dacă se va întâmpla sau nu, ca un fel de risc cu probabilitate scăzută și impact ridicat. Iar acum pare mult mai probabil decât în urmă cu doar câțiva ani că acest lucru se va întâmpla. Acum oamenii încep să se apropie de momentul în care se va întâmpla”, a declarat Rahmstorf.
Rahmstorf a declarat că în urmă cu aproximativ cinci ani ar fi fost de acord că o prăbușire a AMOC în acest secol era puțin probabilă, deși chiar și un risc de 10% este încă inacceptabil de mare ”pentru un impact catastrofal de o asemenea magnitudine”.
„Există acum cinci lucrări, practic, care sugerează că s-ar putea întâmpla în acest secol sau chiar înainte de mijlocul secolului. Evaluarea mea generală este acum că riscul de a trece de punctul de cotitură în acest secol este probabil chiar mai mare de 50%”, a declarat Rahmstof.
Deși progresele în cercetarea AMOC au fost rapide, iar modelele care încearcă să prezică prăbușirea acesteia au avansat cu viteza fulgerului, acestea nu sunt încă lipsite de probleme.
De exemplu, modelele nu iau în considerare un factor critic în dispariția AMOC - topirea gheții Groenlandei. Cantități masive de apă dulce se desprind din calota glaciară și se varsă în Atlanticul de Nord, ceea ce perturbă una dintre forțele motrice ale circulației: sarea.
„Avem deja un aflux uriaș de apă dulce în Atlanticul de Nord, care va perturba complet sistemul”, a spus Rahmstorf.
Această lacună în cercetare înseamnă că previziunile ar putea subestima cât de devreme sau cât de repede ar avea loc un colaps, a spus Rahmstof.
Vezi versiune mobil