Sărbătorile de iarnă încep pe 20 decembrie, odată cu Ignatul, zi în care se comemorează și Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, patriarh al Antiohiei și ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.
Credincios neclintit, Ignatie a îndurat chinuri cumplite, fiind aruncat la lei și devorat pentru că nu și-a lepădat credința în Hristos. Oasele sale au devenit ulterior moaște venerate în Antiohia.
Pentru români, Ignatul este marcat de sacrificarea porcului, o tradiție străveche ce simbolizează încheierea anului vechi și renașterea celui nou. Conform credințelor dacice, sacrificarea porcului era un act ritualic în sprijinul Soarelui, transformând Crăciunul într-o sărbătoare a luminii.
Cum se desfășoară sacrificarea porcului
Procesul trebuie să aibă loc între răsăritul și apusul soarelui, pentru a ține spiritele rele la distanță. Locul sacrificării este purificat prin tămâiere și stropire cu apă sfințită. Sacrificarea este însoțită de tradiții precum pârlirea porcului cu paie din recolta de vară și rostirea binecuvântării „Carnea ta să fie/ Carne aurie”.
După pârlire, copiii se urcă pe porcul acoperit cu un țol, iar bășica porcului este umplută cu grăunțe și lăsată la uscat, simbolizând norocul și veselia casei.
Obiceiuri și interdicții
În ziua Ignatului, femeile însărcinate trebuie să evite munca, iar activități precum spălatul, cusutul sau măturatul sunt strict interzise. Porcul trebuie sacrificat doar pe lumină.
Pomana porcului și împărțirea cărnii
După sacrificare, carnea este sortată pentru prepararea cârnaților, caltaboșilor, tobei, piftiei și fripturii. Prima masă, „pomana porcului”, include carne prăjită în ceaun, mămăligă și murături, fiind servită tuturor celor care au ajutat la sacrificare. O parte din bucate este oferită săracilor și preotului, iar din restul se pregătesc preparatele pentru Crăciun și Anul Nou.
Preparatele nu se consumă însă înainte de dimineața de Crăciun, când femeile împart o parte la biserică sau vecini, în memoria celor trecuți în neființă.
Vezi versiune mobil